Trimite un sms pentru a ne informa cu privire la ce se intampla la Chisinau sau spune-ti parerea. Trimite un SMS cu continutul TXT CHISINAU text catre 1266



:::::Ce parere ai despre ceea ce s-a intamplat la Chisinau? Crezi ca au fost falsificate alegerile? ::::::

Sms Chat

vineri, 21 noiembrie 2008

Reunirea şi rostul vieţii

De ANDREI VARTIC /după timpul.md


Marţi, 21 Octombrie, 2008



Dacă atâta cât trăim nu ne reunim cu Ţara, care o mai fi rostul vieţii? Niciunul. Nu vorbim aici de plăcerile vieţii, ci de rostul ei. Putem să avem case mari, iubite frumoase, jeep-uri de un milion de euro, să gustăm din homarii cei mai delicioşi, să ciocnim pahare de cristal, să vizităm cele mai exotice colţuri ale lumii. Şi? Dacă nu ne reunim Basarabia cu Ţara, toate acestea sunt vânare de vânt. Cuvintele de mai sus nu se referă la omul bogat, ci, mai ales, la cel care nu are posibilitatea nici să se atingă de aceste vise imobiliare, gastronomice sau automobilistice. Poţi să bei toată berea şi votca din sat (comuniştii şi Voronin ne-au şi adus la condiţia de cei mai alcoolizaţi europeni), poţi să fumezi numai „Kent”, să te făleşti la bar cu pantofi lăcuiţi, să faci o nuntă cu 500 de invitaţi şi 30 de bliduri „reci”, să te împopoţonezi cu zece paltoane de piele dar, dacă nu vei apuca ziua reunirii cu Ţara, ce folos din toate astea? Ce folos din viaţa copiilor şi nepoţilor tăi? Niciunul. Ţara este aerul pe care îl respiri, apa şi pâinea sacre, iubirea din care se nasc cei mai frumoşi copii. Ţara este templul, rostul suprem al fiinţării.

Mulţi cunoaştem grupul statuar din centrul Iaşilor, unde sunt reprezentaţi patriarhii Unirii de la 1859. Mihail Kogălniceanu, basarabeanul care s-a jurat că nu va uita niciodată că este român din Basarabia, este flacăra ce uneşte acel grup. Îi vezi



dăltuiţi în marmură, dar le auzi pledoariile extrem de argumentate pentru Unirea Principatelor sau reformarea şi modernizarea României. Erau şi ei oameni ca toţi oamenii? Desigur. Le plăceau şi case frumoase (care mai stau mărturie), şi femei frumoase, şi trăsuri frumoase, şi Veneţia, şi vinuri sau fripturi delicioase. Dar noaptea, după ce ţineau ziua un discurs înflăcărat în parlament, şedeau în tipografii, împreună cu zeţarii, intoxicaţi de plumbul nociv, şi-şi redactau cu mare atenţie acele discursuri în „Monitorul Oficial”, ca nu cumva vorba lor să strice mersul cel bun al ţării. Pilda cu basarabeanul Mihail Kogălniceanu nu e întâmplătoare aici. Dacă nu era discursul lui epocal din 24 ianuarie 1859, neîntrecut încă în toată activitatea politică românească, cine ştie dacă România ar fi fost azi pe harta lumii. Acum să ne închipuim că, peste vreo 50 de ani, tot moldoveniştii şi tovarăşii lor ruşi şi comunişti vor fi la putere şi edilii statului iau decizia să eternizeze printr-un monument „patriarhii” actuali ai RM. Ce va reprezenta, prin gesturile lui de băutor de „tulburel”, Vladimir Voronin, cel care a transformat Piaţa Marii Adunări Naţionale în cârciumă de vinuri şi votci ieftine? Dar E. Ostapciuc, Iu. Roşca, V. Stepaniuc, Z. Greceanâi, M. Lupu şi alţi aliaţi, simpatizanţi sau aplaudaci ai preşedintelui Voronin? Încercând un răspuns la această întrebare, să nu uităm că Basarabia nu şi-a pus încă în magnificenţa marmurei nici pe martirii ucişi în Siberia, nici pe Constantin Stere, Ion Pelivan sau Antonie Plămădeală.

Frumoasă este viaţa. Dar dacă, atâta cât trăim, nu reunim Basarabia cu Ţara, viaţa noastră devine floare stearpă, pârjolită de soare, împrăştiată de vânt, nesocotită de Dumnezeu.

Fiecare se va apropia de poarta mântuirii doar împreună cu neamul lui. Niciodată singur.



Sursa: http://www.voceabasarabiei.com/dir/sb/html/reunirea-si-rostul-vietii.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.